Fizionomia fetei - Introducere

Fizionomia (arta citirii fetei) cuprinde totalitatea trasaturilor fetei cuiva si expresia particulara a fiecarui chip.

Fata poate fi considerata acea parte care releva cel mai bine trasaturile morale, intelectuale si afective ale unei persoane. Cu cat o persoana este mai inaintata in varsta cu atat se poate citi mai bine pe chipul ei trasaturile de caracter predominante.

De-a lungul dezvoltarii civilizatiilor, minti luminate si inspirate au cautat sa dea raspunsuri si la aceste firesti cautari. Astfel, de pilda, Aristotel (384 - 322 i.e.n.) a observat si consemnat printre primii asemanarile de trasaturi si raporturile corespunzatoare intre figurile omenesti si capetele unor animale.
Marc Aureliu, imparatul-filozof spunea: "Omul cinstit, loial, are ceva pe fata lui si in ochii lui. De asemenea, au ceva si ceilalti, vicleni, cruzi, necinstiti."

Iar marele filozof francez Montaigne (1533-1592) scria intr-un renumit studiu: "Sunt fete (chipuri) fericite, dupa cum sunt si fete (chipuri) nefericite si cred ca este o arta de a distinge figurile bune, blande, naive, crude, severe, viclene, melancolice sau dispretuitoare, precum si ce calitati se ascund sub aceste trasaturi".
Alti savanti si literati (Lavater, Camper, Gall si altii) au adus numeroase observatii, experiente si precizari in domeniul cunoasterii caracterului dupa "inscrisurile" fizionomiilor.

Se crede chiar ca, fizionomia priveste parti distincte, adica: viata intelectuala "citita" pe frunte, viata morala - cercetand celelalte trasaturi ale fetei si chiar viata materiala, observand atitudinile, grimasele, ticurile si chiar miscarile omului.

Capul »